[Back]   

Message: 5
   Date: Wed, 7 Jan 2004 00:19:03 -0800 (PST)
   From: R
Subject: Re: Re: Adolescenta Romaniei

Buna tuturor,

urmaresc de ceva vreme cu incantare mesajele domnului
cu numele de cod f, sau cum l-o fi chemand. Prea
multa inteligenta in domnia sa ca sa-l taxez drept
zapacit, prea multa rea vointa imi miroase mie ca sa-l
taxez drept visator.

M-am abtinut sa-i spun ceva pana acum, ca de oameni cu
carte si umblati nu duce lipsa efr-ul, doar ca ultima
productie flidrasiana m-a facut sa dau capul de
monitor (ba de ras, ba si putin de nervi, nici eu nu
stiu in cele din urma).

Si-am tot stat si m-am gandit: ce sa fie cu neica
flidras de tot cobeste cu emigrarea omului, o fi
fraier, o fi mai destept ca noi toti, o fi
(co)interestat in virtutea meseriei de securist
(vaneaza omul o avansare, ceva?), o fi prost pur si
simplu, dar prost de-asta de-al nost', cu specific
romanesc? Si-am conchis in cele din urma ca e cu bune
intentii, prost din astia cu caietel de expresii
frumoase dintr-a treia, numai bun de scos la
microfon... Scuza-mi limbajul dur cu care te servesc,
neamule, eu pe-al meu caietel l-am uitat in banca si
de atunci nu mi-am mai facut altul.

Asa ca fii antena aici la mine, ca fac opera de
desteapta-te romane, mila mi-e sa te las in ceatza in
care te zbati. Subsemnatu' de mine a fost preocupat in
facultate de specificul romanesc si mi-a trecut prin
mana si ceva Noica, si ceva Eliade, si ceva
Vulcanescu, si ceva Iorga, si ceva Lovinescu (Vasile,
ca Eugen era dus cu pluta) si parte de minunatii din
astea am avut, doar ce era sa fac, bani de discoteca
nema, ca bursa era subtirica, trebuia sa stau cu burta
pe carte, doar-doar uitam de foame. Te scutesc de
bibliografii, ai matale altele de facut decat sa te
adancesti in rostirea romaneasca si-n hermeneutizari
obositoare. Iti livrez ambalata in staniol contuzia:
exista ceva minunat si emotionant la specificul
romanesc, dar sunt lucruri vechi si livresti, nu le
intalnesti pe strada. Incantari ale spiritului, fara
indoiala, dar pe care am sa le iau cu mine in Canada
intr-o valiza, si am sa le am in suflet si acolo, cum
le am si aici. Nu stiu poloneza, nici bulgara, nici
maghiara, nici sarba, dar pot sa cred ca exista un
specific polonez, cum exista si un sentiment maghiar
al fiintei, si in virtutea acestei constatari nu avem
dreptul sa ignoram pe nimeni, nici sa ne consideram
superiori cuiva (ma mai urmaresti, bade, nu te-am
pierdut? fii tare! greul de-abia incepe).

Ia hai sa mai extrapolam (Dictionarul de neologisme,
p. 430, ed. 1987) putin chestia: cu ce imi este mie
inferior un indian, sau un chinez, care au in spate
peste 4000 de ani de cultura? In relatia cu ei, cine
este onorat? N-ai ghicit, EU SUNT CEL CE CASTIGA !
Daca vreodata voi avea un prieten indian, pe acolo,
sau un prieten chinez, voi fi cu mult mai bogat decat
sant acum. Pricepi, fraiere? Tine-te bine! 

Totusi, nu de dorul Indiei sau al Chinei merg oamenii
in Canada. Nuuuu. Fiecare cu motivele lui, unele mai
subtile decat altele. Hai sa-ti spun de ce vreau si io
sa ma car de aici: n-am descoperi cum sa traiesc
dintr-un salar de 100 de dolari, si sa-mi cresc si
copilul. Sa nu crezi ca sunt femeie de servici sau
maturator (nu ca as avea ceva cu profesiile
respective). Nuu, sunt profesor. Cu studii. Ba inca si
titular. Si uite atata castiga un profesor cu 5 ani
vechime, c-a inteles specificul romanesc sau nu: 100
de dolari. Am niste veri subofiteri. Castiga de 3 ori
cat mine si ma privesc cu condescendenta (ai gasit in
dictionar, nu?). Ba statul le mai da si haine anual
cam tot cat salariul meu. Imi mai scapa si mie niste
ciorapi, niste chiloti, sa ma mai ajute. Iar eu visez:
daca as castiga cat un sergent, nu m-as plange si n-as
visa ca prostu' sa ma carabanesc. As fi chiar mandru
si m-as putea uita in ochii sotiei mele ca un barbat
adevarat (mi-am si forjat o definitie a barbatului
adevarat: el e personajul vrednic de stima capabil sa
plateasca facturile si sa mearga adicatelea cu fruntea
sus pe strada).

Ca sa rezum, mai, animalule (citez o vorba draga pe
plaiurile noastre mioriticite) lumea mai emigreaza si
de foame, si de umilintele de care vor sa scape. Gasca
mea s-a mutat, care in Canda, care in SUA. Io am ramas
ultimul in tara, sa sting becul. Si-mi povestesc toti
cum fac acolo matzul batz cu mancare capitalista
scutita de TVA, cum li se face dor de limba romana, si
deschid psaltirea lui Bartolomeu Anania si dupa o
portie zdravana de rostire frumoasa le trece si se
intorc linistiti la ale lor. Io am aici niste depresii
din cand in cand, de ma gandesc ca asa-s io, roman
sarac si cinstit de la mama mea, ca n-am bani de
pusca, dar macar de-un glonte tot ar trebui sa pot
pune deoparte, sa-l arunc cu bratu-mi verde in ouale
stiu eu cui...

Ca tot ai zis de eroii revolutiei, iti atrag atentia,
bovane, ca de plecat s-a plecat din tara asta si
inainte, pe vremea raposatului (cat despre
injuraturi...). Naspa e ca se pleaca si acum? Ei? Un
beculetz, ceva? Ia fa tu un raport la nea seful tau cu
cauzele emigrarii si consecintele in IQ-ul general
romanesc pentru urmatorii 20 de ani. Poate se mai
misca ceva, poate se mai trezesc ratanii de la
guvernare, pari om cu influenta, vezi ce de-a valuri
ai starniti pe aici. Desi io ma indoiesc sa-i misti cu
ceva pe aia care abia-abia mai incap pe sticla de
grasi ce-s.

Despre pensii nu ma intind, ca-mi depasesc sfera de
competenta. Un economist cu timp si mila sa-l
lamureasca pe saracul imbecil (vezi etimologia latina,
o splendoare !!!) ca cel ce contribuie la fondul de
pensii primeste si el pensie, nu ramane pe dinafara.
Da' pensie adevarata, care n-are nevoie de indexare si
nici nu te invita sa mori odata dracului dupa fo' 5
ani cand e sufocata de inflatie.

Mai scrie, nenicule, asa se creaza legaturile umane,
mai bem si noi ceva, ne mai batem pe burta, mai
ragaim...

Sa te aiba Dumnezeu in paza, toash' maior,
da razboiul asta nu e al meu,
ca io nici armata n-am servit,
R

P.S. Ce-ai dom'le cu artzarul? E si el planta, ca si tine...
[Back]